• Compoziţia chimică  a extrasului de hamei  este reprezentată în principal de aşa-numiţii acizi amari (5-20% din greutatea conurilor de hamei), constituiţi din a-acizi (humulonă, cohumulonă, adhumulonă) şi din b-acizi (lupulonă, colupulonă, adlupulonă), precum şi acizi amari în cantitate mai mică (posthumulon/postlupulon, prehumulon/prelupulon, adprehumulon), cu o structură acil-floroglucidică.
• De asemenea, hameiul este bogat în flavonozide şi aglicon flavonici (kaemferol, quercetin, quercitrin, rutin), catechine (galatul de catechină, galatul de epicatechină), calchone prenilate (xanthohumol şi izoxanthohumol).
• În uleiul volatil au fost identificate sute de componente terpenoide (0,3-10% din greutatea unui con – cariofilină, farnesen, humulen, mircene), esteri (acetat, propionat şi izobutirat de geranil), cetone (2-undecanonă), acizi liberi (acid valerianic) şi 2-metil-3-buten-2-ol, al cărui conţinut creşte odată cu durata conservării.

Inflorescenţele femele de hamei au reprezentat o sursă naturală de condiment pentru cereale, sosuri, tutun şi băuturi alcoolice altele decât berea, iar frunzele şi caliciile erau folosite pentru a produce un colorant fin, maroniu. De asemenea, hameiul a fost folosit în parfumuri, creme şi loţiuni, iar tulpina se folosea la fabricarea unui tip de pânză grosieră şi la fabricarea hârtiei.

Pe baza cercetărilor ştiinţifice complexe, hameiul are următoarele acţiuni:

• Acţiunea estrogenică:efectul este atribuit, în principal, compusului 8-prenilnaringenin (izomerizat din izoxanthohumol), cu o capacitate de legare semnificativă de receptorii estrogenici (ERa şi ERb). În urma cercetărilor clinice s-a dovedit că extractul standardizat de hamei împiedică parţial resorbţia osoasă la femeile aflate la menopauză, de asemenea, reduce incidenţa bufeurilor şi a altor disconforturi asociate cu deficitul de estrogen (transpiraţie, insomnie, palpitaţii, iritabilitate), fără a avea efectele adverse ale tratamentului hormonal, asociate cu un risc crescut de cancer dependent de hormoni (cancerul de sân, carcinomul endometrial) (sursa[3],[4],[5],[6],[7],[8],[9]).
• Acţiunea sedativă:efectul se datorează acizilor amari prezenţi în componenţa extractului de hamei, în principal a-acizilor, determinând o sedare semnificativă, îmbunătăţind somnul fără a produce efecte reziduale semnificative sau insomnie de rebound. Cercetările par să sugereze capacitatea reglatoare a a-acizilor asupra activităţii inhibitorii a sistemului GABA (sursa[10],[11],[12]
• Acţiunea anticoagulantă:printr-un studiu in vitro s-a demonstrat că extractul de hamei, bogat în compuşi flavonici, acizi hidroxicinamici, oligomeri proantocianidinici şi glicozide flavonice, inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi ameliorează activitatea anticoagulantă a celulelor endoteliale umane pentru a reduce semnificativ reactivitatea plachetară; de asemenea, s-a demonstrat că xanthohumol previne tromboza venoasă şi arterială prin inhibarea activării trombocitelor, fără risc de sângerare ( sursa [13],[14],[15],[16],[17],[18],[19]).
• Acţiunea antiproliferativă: capacitatea antiproliferativă se bazează pe studii in vitroprivind capacitatea prenilflavonoidelor de a inhiba proliferarea cancerului de sân uman (MCF-7), a cancerului de colon (HT-29), a cancerului ovarian (A2780) şi a cancerului de prostată (PC-3 şi DU145) (sursa [20])
• Acţiunea antioxidantă:într-un studiu axat pe analiza calitativă şi cantitativă a compuşilor flavonici din hamei, s-au identificat şi cuantificat din lăstarii din hamei kaemferolul şi quercitinul, având rol de captare a radicalilor liberi, cum ar fi radicalul superoxid O₂.
• Acţiunea antibacteriană şi antifungică:activitatea antibacteriană, în special pentru bacteriile Gram-pozitive, a fost atribuită humulonei şi lupulonei, iar cea antifungică a fost alocată acizilor amari care acţionează împotriva speciilor de Candida albicans, Trichophyton,  Fusarium şi Mucor; totodată, xanthohumolul este prezentat ca un agent antiinfecţios cu spectru larg şi un mecanism de acţiune în curs de investigare.
• Acţiunea de stimulare a secreţiei gastrice:efectul stomahic, de creştere a volumului sucului gastric, fără a afecta aciditatea, ar putea fi mediat de sistemul nervos colinergic.